fbpx

Poftele, ce facem cu ele? Sunt normale?

Intrebare pe care multi pacienti in special de sex feminin mi le adreseaza cu ingrijorare. Ii linistesc insa spunandu-le ca toti avem pofte alimentare, pe anumite gusturi. Acestea sunt fiziologice si fac parte din fiinta noastra. Problema apare cand aceste pofte sunt excesive.

Marea majoritate simt poftele excesive de dulce. De regula printrun fruct problema ar fi rezolvata. Se intampla insa sa fie mai mult de atat, nevoia de zahar rafinat, de dulciuri mai exact. Acest lucru nu este de speriat, corpul da un semnal ca “nu are ceva”, iar acest lucru cu siguranta nu este zaharul.

Necesitatile corpului sunt nutrientii, nicidecum zaharul. De cele mai multe ori cand simtim o pofta excesiva si constanta (mai multe zile) de dulce, vorbim de o lipsa de Chrom sau Magneziu in organism. Pofta exclusiva de ciocolata este semnalul principal pentru lipsa de Magneziu.

Remediul este evident, suplimentarea alimentatiei cu alimente bogate in magneziu pentru a restabilii echilibrul organismului. Acelasi lucru se intampla si cand avem pofte excesive pentru anumite gusturi (sarat, acru, amar, picant).

Obsesia cantarului este des intalnita in randul persoanelor puse mereu la incercare de kg in plus. Cantarul este in definitie un aparat care masoara masa (corporala in cazul nostru) si o exprima in unitatea de masura kilogram. Este, intr-adevar “unealta” pe care o folosim in vederea slabirii pentru a monitoriza evolutia, stagnarea sau involutia programului nostru. Din pacate, cantaritul zilnic devine o obsesie, fapt ingrijorator pentru sanatatea psihica a individului.

O alta fraza pe care o repet fiecarui pacient suna asa: “Nu conteaza cate kilograme ai, conteaza cum arati!” Ce vreau sa spun prin asta? Ei bine sa o luam strategic. Cantarul masoara masa noastra corporala, nu masa de grasime din corpul nostru. Mai exact masoara greutatea sistemului osos, a sistemului muscular, a grasimii corporale dar si a lichidelor.

Sistemul osos va avea aceeasi greutate mereu (scade fiziologic odata cu varsta dar nesemnificativ). Masa musculara si procentul de grasime pot creste si scadea, la fel si fluidele din corp. De aceea cantarul nu este atat de util precum pare. El arata o scadere probabil, insa aceasta scadere poate sa fie din masa grasimii, a masei musculare sau a fluidelor. Cantarul nu va sti sa “spuna” ce a determinat aceasta scadere. Acesta este unul din motivele pentru care cantarul, din punctul meu de vedere, este doar un indicator relativ.

“SLABIREA CORECTA SE VEDE PE HAINE!”

Aceasta este o fraza ce o continua pe precedenta. Grasimea este depusa mereu in cantitatile cele mai mari in zonele “tinta” si anune: abdomen, talie, spate, coapse si fese. Acolo este monitorizarea reala, astfel ne dam seama daca pierdem grasime sau nu. Pantalonii, rochiile, fustele cu siguranta nu se vor largi, dar noi ne putem subtia sa ne para largi, chiar daca odata ne strangeau destul de tare.

Un alt motiv pentru care in opinia mea aspectul este realitatea si nu cantarul este faptul ca un kilogram de grasime este de 4 ori mai voluminos decat unul de muschi. Asadar comparand o persoana care a pierdut 10 kg de masa adipoasa si musculara cu o alta persoana care a pierdut 5 kg exclusiv de grasime vom observa ca cea cu 5 kg pierdute va avea o diferenta mult mai vizibila decat precedenta. Motivul este, dupa cum am spus, faptul ca grasimea este de 4 ori mai voluminoasa.

Mai mult decat atat, atunci cand pierdem exclusiv grasime si nu masa musculara, formele corpului raman intacte ceea ce denota o slabire mult mai estetica si calitativa.

Alimentatia ne poate ajuta sau ne poate distruge sanatatea. Pe langa aspectul corporal, ne “controleaza” si aspectul sanatatii fizice. De asemenea sanatatea fizica este in stransa legatura cu sanatatea psihica, iar forma noastra corporala se rasfrange si asupra mentalului. Trebuie sa te simti bine in pielea ta, este una din genericele propozitii pe care le auzim la tot pasul. Mananca pentru a trai, nu trai pentru a manca este proverbul clasic care este menit sa motiveze oarecum individul. Dar realitatea? Realitatea nu e aceasta. Peste 80% in populatie traieste pentru a manca.

Niciodata nu ne limitam la “mananc atat cat are corpul meu nevoie”. Noi, mancam de foame, de plictiseala, de triestete si de bucurie. Multi pacienti, in special adolescenti imi spun “eu iubesc sa mananc, imi place asta”. Acelasi lucru il spuneam si eu pana sa observ un lucru care-mi infirma aceasta ipoteza. Cei ce iubesc mancarea cu adevarat, critici culinari, bucatari de top, toti sunt slabi. Ei “iubesc” mancarea, o savureaza si o degusta. Noi, de fapt mancam compulsiv.

Credem ca iubim sa mancam cand de fapt mancarea este refularea emotiilor de cele mai multe ori negativa. Mancatul compulsiv il recunoastem cu usurinta la o persoana prin felul in care o face. Mananca repede, aproape pe nerasuflate este primul indicator in acest sens ce dovedeste dorinta actului de a manca, nu de a experimenta gus turi sau combinatii de gusturi.

Mancarea si actul de a manca ne face ca endorfinele noastre sa fie prezente din plin pe moment, sa ne simtim bine, dar acest lucru e rezumat strict la perioada cat mancam, iar in timp consecintele pot fi neplacute. Asadar, pe langa partea fizica si estetica, pe langa sanatatea fizica , alimentatia este in stransa legatura cu sanatatea psihica care este la fel de importanta.

Dietele preluate din mediul virtual, renumitele diete facute de mari savanti in acest domeniu au o consecinta nefasta asupra celui ce le “incearca”.

Acestea sunt de fapt franturi din programele alimentare facute de acesti oameni menite sa dea rezultate insa pe termen scurt. Mai mult decat atat, ele incetinesc metabolismul (pentru ca nu sunt un program ci doar o mica parte din el) contribuind la re-acumularea kilogramelor si chiar inmultirea lor.

Marea majoritate a pacientilor mei si a oamenilor ce tin diete de slabit poarta o lupta cu kilogramele. Unii o castiga iar altii nu! Eu personal vad lucrurile altfel. Aceasta lupta este de fapt un razboi. Razboiul este dus de individ impotriva grasimii, nu a kilogramelor.

Vorbim de acest “razboi”precum vorbim de unul real cu doua armate. Grasimea are arme puternice si anune poftele si un metabolism lent, greoi. Pe de alta parte individul are arme mai puternice precum vointa si alimentatia. Aceste doua arme daca sunt folosite la adevaratul potential, razboiul este castigat de individ mai repede si mai usor decat ar crede insusi. Totul tine de “strategia” aleasa. Sa ne imaginam grasimea ca pe o armata mare, cea mai buna strategie de a o invinge este de a o ataca din mai multe parti in moduri diferit.

Asadar, o vom ataca cu deficitul caloric evident, in acelasi timp o vom ataca cu “trucuri” ce ne determina sa mancam mai putin , cu elemente de accelerare a metabolismului si nu in ultimul rand cu substantele alimentelor menite sa elimine tesutul adipos. Ultima parte mentionata (substantele alimentelor) sunt din punctul meu de vedere frumusetea acestei vaste stiinte numita nutritie. Alimentele au, pe langa calorii si macronutrienti in proportii diferite si o componenta ce le ofera specificitate, aceasta componenta este substanta. Multe alimente detin cate o substanta care ajuta in mod direct la diminuarea grasimii.

Pentru a fi mai concret si explicit voi da cateva exemple care imi trec acum prin minte: marul contine o substanta numita pectina menita sa arda grasimea din zona abdominala. Castravetii sunt un excelent diuretic natural si contribuie la combaterea retentiei de apa, iar broccoli contine acid alfalipoic care accelereaza ratametabolica si nu lasa zaharul din sange sa se transforme in grasime (scade glicemia). Un ultim exemplu pe care -l ofer este putin mai “avangardist” si anune vinul rosu sec, aliatul siluetei. Rozveratrolul este substanta gasita in struguri si implicit in vinul rosu sec, aceasta substanta este un puternic antioxidant polifenolic ce contribuie la scaderea procentajului de grasime corporala (pe langa beneficiul sanatatii sistemului cardiovascular).

Cu toate aceste exemple si multe altele deducem importanta chimiei in procesul de slabit. Tot importanta chimiei si a reactiilor chimice la nivel ceular este responsabila si pentru posibila acumularea de tesut adipos, multe combinatii alimentare pot fi fatale pentru silueta datorita compusilor chimici prezenti. Grasimea, un aspect inestetic sau si o mare povara? Intrebarea retorica nu necesita raspuns.

Grasimea crescuta duce la obezitate, iar obezitatea este factor de risc principal pentru numeroase patologii cu risc crescut de deces

Grasimea este de doua timpuri: corporala (sau scheletica), fiind cea care ne da aspectul neplacut cand privim in oglinda si viscerala (viscer=organ), fiind cea care acopera organele. Cea din urma este cea mai periculoasa pentru sanatatea umana. Practic, grasimea viscerala crescuta incorseteaza organele limitandu-le functia fiziologica.

Colesterolul este grasimea din sange, nivelul crescut de colesterol este proportional cu riscul de deces prin patologie cardiaca.

Pe intelesul tuturor, picaturile de grasime sedimenteaza pe peretele arterial ingustand astfel diametrul vasului in timp ajungand chiar la obstructia lui. O alta posibilitate ar fi desprinderea de pe peretele vasului si angajarea in circulatia sangvina pana intrun loc unde va bloca vasul si va duce la necrozarea teritoriului urmator blocajului. Ambele cazuri duc la deces si sunt la fel de grave. Diferenta intre ele este ca unul necesita tinp, iar cel de-al doilea se produce spontan.

“NUTRITIA ESTE O ARTA”

Nutritia este o arta, este ampla combinatie dintre matematica cu numaratul si adunatul/scazutul de calorii, chimia cu reactiile ei si biologie prin cunoasterea necesitatilor organismului uman. Cunoasterea tainelor alimentare poate trata zeci de boli fizice sau psihiatrice.

Zaharurile sunt si ele necesare in procesul de slabire si intr-un stil de viata sanatos. Zaharurile sunt de doua tipuri: monozaharide si polizaharide. Corpul nostru reactioneaza cel mai bine la cele simple, monozaharidele. Desigur ca nu vom gasi acest lucru in dulciuri si produse de patiserie ci in fructe si legume. Cantitatea de zahar consumata de un adult pe zi nu ar trebui sa depaseasca 6 grame, mai exact cantitatea unui cub de zahar pentru cafea sau o lingura de miere. Evident este faptul ca marea majoritate depasim acest reper si il inmultim considerabil.

2019-05-31T13:23:02+00:00